DESRĂDĂCINA, DEZ- (-inez) vb. tr. și refl. 1 A (se) scoate din rădăcină; a (se) smulge cu rădăcină cu tot; Ⓕ: nu se nevoiră să dezrădăcineze... numai semințele... învățăturii (PRV.-MB.) ¶ 2 Ⓕ A (se) stîrpi, a (se) desființa (un obiceiu rău și vechiu): greu... se dezrădăcinează obiceiurile și năravurile vechi (CAR.).