2 intrări

O definiție


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desrumenesc, -neam 1 imp.

Intrare: desrumenire
desrumenire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desrumenire
  • desrumenirea
plural
  • desrumeniri
  • desrumenirile
genitiv-dativ singular
  • desrumeniri
  • desrumenirii
plural
  • desrumeniri
  • desrumenirilor
vocativ singular
plural
Intrare: desrumeni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desrumeni
  • desrumenire
  • desrumenit
  • desrumenitu‑
  • desrumenind
  • desrumenindu‑
singular plural
  • desrumenește
  • desrumeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desrumenesc
(să)
  • desrumenesc
  • desrumeneam
  • desrumenii
  • desrumenisem
a II-a (tu)
  • desrumenești
(să)
  • desrumenești
  • desrumeneai
  • desrumeniși
  • desrumeniseși
a III-a (el, ea)
  • desrumenește
(să)
  • desrumenească
  • desrumenea
  • desrumeni
  • desrumenise
plural I (noi)
  • desrumenim
(să)
  • desrumenim
  • desrumeneam
  • desrumenirăm
  • desrumeniserăm
  • desrumenisem
a II-a (voi)
  • desrumeniți
(să)
  • desrumeniți
  • desrumeneați
  • desrumenirăți
  • desrumeniserăți
  • desrumeniseți
a III-a (ei, ele)
  • desrumenesc
(să)
  • desrumenească
  • desrumeneau
  • desrumeni
  • desrumeniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)