DESROBI, DEZ- (-besc) I. vb. tr. 1 A scoate, a da drumul din robie, a face să nu mai fie rob: Alecsandri a desrobit printre cei dintîiu pe Țiganii săi ¶ 2 A scoate de sub jugul unei puteri, a emancipa: cugeta să-și desrobească țara de sub jugul Musulmanilor (I.-GH.). II. vb. refl. 1 A scăpa de robie, a nu mai fi rob ¶ 2 Ⓕ A scăpa dintr’o stare apăsătoare: caută să se desrobească de sub greutatea acestei nevoi (BR.-VN.) [des + robi].