despăcălire s. f. Readucere la realitate ◊ „Întâi, două crime încep prin a se arăta încărcate de motive personale, încurcate și verosimile toate. Apoi (despăcălire de un tip foarte neobișnuit) aflăm că nici una din cele două crime nu avea vreo legătură cât de mică cu viața personală, cu sentimentele, cu biografia actuală a victimelor, ci cu trecutul vinovaților.” R.lit. 18 XII 75 p. 17 (din despăcăli)