3 definiții pentru despuietor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

despuietor, ~oare [At: COD. VOR. 149/1 / V: ~poiăt~, ~poiătoriu, ~poi~, ~poit~, ~poliat~, ~it~, ~itoriu, ~unetoriu / Pl: ~i, ~oare / E: despuia + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care jupoaie de piele. 3-4 smf, a (Persoană) care dezbracă pe cineva până la piele. 5 smf (Înv) Stăpân. 6 smf (Înv) Domn. 7 sm (Înv) Epitet dat lui Isus Hristos. 8 sf (Înv) Epitet dat Fecioarei Maria. 9-10 smf, a (Persoană) care cojește legume, fructe. 11-12 smf, a (Persoană) care desprinde boabele de pe cocean. 13-14 smf, a (Persoană) care curăță foile de pe știuleți. 15-16 smf, a (Persoană) care defrișează păduri. 17-20 smf, a (Persoană) care își însușește prin mijloace necinstite (tot) ceea ce are mai de preț cineva. 21-22 smf, a (Persoană) care dispune în mod nedrept să se ia bunurile celui asuprit. 23-24 smf, a (Persoană) care depopulează un ținut. 25-26 smf, a (Persoană) care privează pe cineva de un drept de care se bucurase mai înainte.

despuĭetór, -oáre s. (d. despuĭ, -pun). Vechĭ. Stăpîn, stăpînitor (ca trad. a vgr. despótes și vsl. vladyka). – Și -puitor și -punetor.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

despuietór, despuietóri, s.m. (înv.) stăpân, despot.

Intrare: despuietor
despuietor substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despuietor
  • despuietorul
  • despuietoru‑
plural
  • despuietori
  • despuietorii
genitiv-dativ singular
  • despuietor
  • despuietorului
plural
  • despuietori
  • despuietorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)