DESPUIA, DESPOIA (-poiou) I. vb. tr. 1 A desbrăca pînă la piele, a lăsa gol, în pielea goală ¶ 2 A prăda de tot, a jefui: l-a despuiat de toată averea rămasă de la părinți ¶ 3 A lăsa fără: a despuiat pomul de frunte ¶ 4 ~ scrutinul, a număra voturile ¶ 5 ‡ A beli: a jupui de piele: nămistul unui om, de va strica... bou sau vacă sau oaie... și le va despoia în pădure... să plătească toată paguba (PRV.-LP.). II. vb. refl. 1 A se desbrăca pînă la piele, a se lăsa în pielea goală ¶ 2 A-și scoate, a-și lepăda tot, a se lăsa fără: pomul s’a despuiat de frunze ¶ 3 A se lipsi cu totul de ceva [lat. dĭspoliare].