DESPRINDE (-prind) I. vb. tr. 1 A desface ce era prins sau legat: Să-ți desprind din creștet vălul, Să-l ridic de pe obraz (EMIN.) ¶ 2 A lua din cuiu ceva atîrnat sau agățat: își desprinse vioara din cuiu și... începu a cînta (DLVR.). II. vb. refl. A se desface de unde era prins, legat, agățat, a se deslipi: un turn întreg din aripa stîngă s’a desprins și s’a prăbușit în apă (VLAH.); s’a desprins din brațele lui și a fugit; barca s’a desprins de la mal [d e s – + prinde].