* DESMINȚI, DEZ- (-mint) I. vb. tr. 1 A spune cuiva că a mințit, că n’a vorbit adevărul, a-l scoate de minciună ¶ 2 A declara că e fals, că nu e adevărat. II. vb. refl. 1 A spune unul altuia că ceva e fals, că nu e adevărat, a se da de minciună ¶ 2 A se contrazice ¶ 3 A nu se ținea de vorbă, de făgăduiala dată ¶ 4 A înceta de a fi ca mai ’nainte, a se schimba: iubirea noastră unul pentru altul nu s’a desmințit niciodată (I.-GH.) [fr. démentir, refăcut după minți].