DESMETICI, DESMETECI, DEZ- (-cesc) vb. refl. A-și veni în fire, a se trezi dintr’o amețeală, dintr’o buimăceală: păru că se desmeticește din buimăceala furioasă în care se găsea (D.-ZAMF.); noaptea ajută Turcilor a se desmetici din groaza ce-i coprinsese (BĂLC.) [desmetic].