DESLUȘI (-ușesc) I. vb. tr. 1 A distinge, a recunoaște, a deosebi: ochiul nu deslușea încă nimic, pentru că era o pîclă deasă (VLAH.) ¶ 2 A face să (se) înțeleagă, să (se) priceapă, un lucru îndoelnic, neclar, a lămuri, a explică: le descifram și le deslușeam iscripțiunile slavone (ODOB.); cine știe să-ți deslușească la sate gîndul legii? (JIP.) II. vb. refl. 1 A se lămuri: hotărîrile nedeslușite începeau a i se ~ (BR.-VN.) ¶ 2 A se vedea clar, lămurit: departe, în zări, se deslușesc cătunele împrăștiate (VLAH.) [sl. do- slušati].