Definiția cu ID-ul 23997:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESINENȚĂ, desinențe, s. f. Element morfologic care, adăugat la tema unui cuvânt, exprimă în flexiunea nominală cazul, numărul (la adjectiv și genul), iar în flexiunea verbală persoana, numărul (și diateza). – Din fr. désinence.