desincronizare s. f. Ieșire din sincronie ◊ „Cel de-al doilea capitol cuprinde operele capitale, corespunzătoare maturității, dintre care cel puțin «Moara cu noroc» și «Mara» sunt capodopere, iar cel de-al treilea tot ce a urmat; în fond se dă aici o explicație desincronizării estetice a operei.” Sc. 28 XII 77 p. 4 (din de- + sincronizare)