DESCĂLECA, DESCĂLICA (-alec, -alic) I. vb. intr. 1 A se da jos de pe cal: Capegi-bașa, descălecând la scara, s’au suit în curți (NEC.) ¶ 2 A se așeza ’n-tr’o țară, a o coloniza, întemeind un Stat statornic (cei dintîiu întemeiori ai Munteniei și Moldovei fiind veniți călări de peste munți): aici... a descălecat acum șase sute de ani primul nostru voivod (VLAH.) ¶ 3 A se așeza într’un loc, a se statornici: dacă au sosit aice în Iași, au descălecat cu corturile în șes (M.-COST.) . II. vb. tr. A coloniza, a întemeia o țară, un ținut, un oraș: Alexandru Machedon... pe apa Donului și pe apa Hindus și la Persia au descălecat orașe și olate pe numele său (M.-COST.) . III. vb. refl. Bucov. Maram. A se da jos de pe cal [lat. dĭscaballĭcare].