DESCÎNTĂTOR sm., DESCÎNTĂTOARE, -ĂTOREASĂ (pl.-rese) sf. Personă care știe să descînte: chemați dahtori! chemați vrăjitori, descîntători! (ȚICH.); Aduceți descîntător, Să-mi descînte, să nu mor (IK.-BRS.); de nevoie de va chema și fărmăcătoare sau descîntătoare, nu se înțelege să fie făcut așa greșeală mare (PRV.-MB.); ba merseră pe la descîntorese, ba pe la meșteri vrăjitori, ba pe la cititori de stele (ISP.).