opțiuni
2 intrări
3 definiții

Explicative DEX

descuietoare f. cheie de lemn de descuiat.

descuietor, ~oare [At: LB / Pl: ~i, ~oare / E: descuia + (-ă)tor] 1-2 a Care descuie (2) sau servește la descuiat (1). 3 snf Cheie. 4 snf (Imp) Încuietoare. 5 sf (Bot; reg) Plantă cu flori albe, care crește prin porumbiște și care se dă vitelor împotriva constipației.

Ortografice DOOM

descuietor adj. m., pl. descuietori; f. sg. și pl. descuietoare

Intrare: descuietoare
descuietoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descuietoare
  • descuietoarea
plural
  • descuietori
  • descuietorile
genitiv-dativ singular
  • descuietori
  • descuietorii
plural
  • descuietori
  • descuietorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: descuietor
descuietor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descuietor
  • descuietorul
  • descuietoru‑
  • descuietoare
  • descuietoarea
plural
  • descuietori
  • descuietorii
  • descuietoare
  • descuietoarele
genitiv-dativ singular
  • descuietor
  • descuietorului
  • descuietoare
  • descuietoarei
plural
  • descuietori
  • descuietorilor
  • descuietoare
  • descuietoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)