2 intrări

3 definiții

descuietoare f. cheie de lemn de descuiat.

descuietór, ~oáre [At: LB / Pl: ~i, ~oáre / E: descuia + (-ă)tor] 1-2 a Care descuie (2) sau servește la descuiat (1). 3 snf Cheie. 4 snf (Imp) Încuietoare. 5 sf (Bot; reg) Plantă cu flori albe, care crește prin porumbiște și care se dă vitelor împotriva constipației.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

descuietór adj. m., pl. descuietóri; f. sg. și pl. descuietoáre

Intrare: descuietor
descuietor adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descuietor descuietorul descuietoare descuietoarea
plural descuietori descuietorii descuietoare descuietoarele
genitiv-dativ singular descuietor descuietorului descuietoare descuietoarei
plural descuietori descuietorilor descuietoare descuietoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: descuietoare
descuietoare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descuietoare descuietoarea
plural descuietori descuietorile
genitiv-dativ singular descuietori descuietorii
plural descuietori descuietorilor
vocativ singular
plural