* DESCOMPUNE (-pun) I. vb. tr. 1 A desface un lucru în părțile din care e alcătuit; a despărți elementele care intră într’un corp: ~ apa în oxigen și hidrogen; ~ o frază ¶ 2 ➕ ~ factorii unui produs. a-i pune în evidență ¶ 3 📐 A schimba: ~ un poligon în triunghiuri ¶ 4 📻 ~ o forță, a o înlocui prin mai multe forțe care produc același efect ¶ 5 A strica, a altera: cădura descompune carnea. II. vb. refl. 1 A se despărți în elementele din care e alcătuit ¶ 2 A se strica. a se altera trăsăturile feței: figura sa se descompuse, încît nu-l mai cunoșteai (I.-GH.) [fr. décomposer, refăcut după compune].