DESBINA, DEZ-, DEJGHINA, DEZGHINA (-in) vb. tr. și refl. 1 A (se) despărți, a (se) separa, a (se) răzleți: o oaie se dezghină din turmă (ISP.) ¶ 2 F A (se) desuni, a (se) învrăjbi: Acel unirea de obțe dejghină (BD.-DEL.); pe oameni îi desbină și sînt în stare să spargă sate și cetăți (SB.) [lat. dĭsglutĭnare; forma desbina e literară și refăcută după îmbina].