2 intrări

3 definiții

desatelizáre s. f., g.-d. art. desatelizării

desatelizá vb., ind. prez. 3 sg. desatelizeáză

DESATELIZÁ vb. tr. a face ca un mobil spațial să-și părăsească traiectoria orbitală din jurul unui corp ceresc. (< fr. désatelliser)

Intrare: desateliza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desateliza desatelizare desatelizat desatelizând singular plural
desatelizea desatelizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desatelizez (să) desatelizez desatelizam desatelizai desatelizasem
a II-a (tu) desatelizezi (să) desatelizezi desatelizai desatelizași desatelizaseși
a III-a (el, ea) desatelizea (să) desatelizeze desateliza desateliză desatelizase
plural I (noi) desatelizăm (să) desatelizăm desatelizam desatelizarăm desatelizaserăm, desatelizasem*
a II-a (voi) desatelizați (să) desatelizați desatelizați desatelizarăți desatelizaserăți, desatelizaseți*
a III-a (ei, ele) desatelizea (să) desatelizeze desatelizau desateliza desatelizaseră
Intrare: desatelizare
desatelizare infinitiv lung
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desatelizare desatelizarea
plural desatelizări desatelizările
genitiv-dativ singular desatelizări desatelizării
plural desatelizări desatelizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)