O definiție pentru dericitat


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dericitát adj. m., pl. dericitáți; f.sg. dericitátă, pl. dericitáte

Intrare: dericitat
dericitat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dericitat
  • dericitatul
  • dericitatu‑
  • dericita
  • dericitata
plural
  • dericitați
  • dericitații
  • dericitate
  • dericitatele
genitiv-dativ singular
  • dericitat
  • dericitatului
  • dericitate
  • dericitatei
plural
  • dericitați
  • dericitaților
  • dericitate
  • dericitatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)