O definiție pentru dereglant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dereglánt adj. m., pl. dereglánți; f. sg. dereglántă, pl. dereglánte

Intrare: dereglant
dereglant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dereglant
  • dereglantul
  • dereglantu‑
  • dereglantă
  • dereglanta
plural
  • dereglanți
  • dereglanții
  • dereglante
  • dereglantele
genitiv-dativ singular
  • dereglant
  • dereglantului
  • dereglante
  • dereglantei
plural
  • dereglanți
  • dereglanților
  • dereglante
  • dereglantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)