derege, dereg, (direge, derede, dere), vb. tranz. – 1. A curăța bucatele (grâul, secara) de semințe străine și de gunoi (Țiplea, 1906). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, cu sensul de „a tăia” (DRT, 2010). 2. A drege (Bârlea, 1924). 3. A repara. 4. A potrivi gustul unei mâncări: „Nu știu ce dere” (Faiciuc). – Var. a lui drege (< lat. diregere „a conduce”) (DEX, MDA).