derege, dereg, (derede, dere), vb. tranz. – 1. A curăța bucatele (grâul, secara) de semințe străine și de gunoi (Țiplea 1906): „A ta-i plină de ovăs, / De cela ce nu-i deres” (Țiplea 1906: 470). 2. A repara. 3. A potrivi gustul unei mâncări: „Nu știu ce dere” (Faiciuc) – Lat. diregere „a conduce” (> rom. a drege).