2 intrări

3 definiții

depulpáre s. f., g.-d. art. depulpării, pl. depulpări

depulpá vb., ind. prez. 3 sg. depulpeáză

DEPULPÁ vb. tr. a dezveli pulpa unui fruct. (< fr. dépulper)

Intrare: depulpare
depulpare infinitiv lung
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depulpare depulparea
plural depulpări depulpările
genitiv-dativ singular depulpări depulpării
plural depulpări depulpărilor
vocativ singular
plural
Intrare: depulpa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) depulpa depulpare depulpat depulpând singular plural
depulpea depulpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) depulpez (să) depulpez depulpam depulpai depulpasem
a II-a (tu) depulpezi (să) depulpezi depulpai depulpași depulpaseși
a III-a (el, ea) depulpea (să) depulpeze depulpa depulpă depulpase
plural I (noi) depulpăm (să) depulpăm depulpam depulparăm depulpaserăm, depulpasem*
a II-a (voi) depulpați (să) depulpați depulpați depulparăți depulpaserăți, depulpaseți*
a III-a (ei, ele) depulpea (să) depulpeze depulpau depulpa depulpaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)