depraci av [At: SBIERA, F. S. 421 / V: diprăci / E: de⁴ + ucr пре] (Ucm; Buc) 1 De tot. 2 Cu desăvârșire.

diprăci av vz deprăci

❍ DEPRĂCI adv. Bucov. Cu totul, cu desăvîrșire: l-au strîns numai în mînă și l-au turtit ~ (SB.) [d e + rut. preč].

deprăcĭ V. prăcĭ.

prăcĭ adv. (rut. preč). Buc. De prăcĭ (scris și deprăcĭ), de tot, absolut.

deprăci, Adv. – Complet, cu desăvîrșire. Rut. preč (Tiktin; Candrea; Scriban). În Bucov.