O definiție pentru deplumator


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deplumatór s.n., pl. deplumatoáre

Intrare: deplumator
deplumator substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deplumator
  • deplumatorul
  • deplumatoru‑
plural
  • deplumatoare
  • deplumatoarele
genitiv-dativ singular
  • deplumator
  • deplumatorului
plural
  • deplumatoare
  • deplumatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)