O definiție pentru depelare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

depeláre s. f., pl. depelări

Intrare: depelare
depelare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depelare
  • depelarea
plural
  • depelări
  • depelările
genitiv-dativ singular
  • depelări
  • depelării
plural
  • depelări
  • depelărilor
vocativ singular
plural