2 intrări

3 definiții

demultiplexáre s. f., g.-d. art. demultiplexării, pl. demultiplexări

demultiplexá vb., ind. prez.3 sg. demultiplexeáză

DEMULTIPLEXÁ vb. tr. (inform.) a separa informațiile sau căile de transmitere pentru a le orienta spre mai mulți destinatari. (< fr. démultiplexer)

Intrare: demultiplexa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) demultiplexa demultiplexare demultiplexat demultiplexând singular plural
demultiplexea demultiplexați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) demultiplexez (să) demultiplexez demultiplexam demultiplexai demultiplexasem
a II-a (tu) demultiplexezi (să) demultiplexezi demultiplexai demultiplexași demultiplexaseși
a III-a (el, ea) demultiplexea (să) demultiplexeze demultiplexa demultiplexă demultiplexase
plural I (noi) demultiplexăm (să) demultiplexăm demultiplexam demultiplexarăm demultiplexaserăm, demultiplexasem*
a II-a (voi) demultiplexați (să) demultiplexați demultiplexați demultiplexarăți demultiplexaserăți, demultiplexaseți*
a III-a (ei, ele) demultiplexea (să) demultiplexeze demultiplexau demultiplexa demultiplexaseră
Intrare: demultiplexare
demultiplexare infinitiv lung
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demultiplexare demultiplexarea
plural demultiplexări demultiplexările
genitiv-dativ singular demultiplexări demultiplexării
plural demultiplexări demultiplexărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)