2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMONOPOLIZÁ vb. tr. a desființa un monopol (2). (< de1- + monopoliza)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

demonopolizáre s. f. → monopolizare

demonopolizá vb. → monopoliza

Intrare: demonopolizare
demonopolizare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demonopolizare
  • demonopolizarea
plural
  • demonopolizări
  • demonopolizările
genitiv-dativ singular
  • demonopolizări
  • demonopolizării
plural
  • demonopolizări
  • demonopolizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: demonopoliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demonopoliza
  • demonopolizare
  • demonopolizat
  • demonopolizatu‑
  • demonopolizând
  • demonopolizându‑
singular plural
  • demonopolizea
  • demonopolizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demonopolizez
(să)
  • demonopolizez
  • demonopolizam
  • demonopolizai
  • demonopolizasem
a II-a (tu)
  • demonopolizezi
(să)
  • demonopolizezi
  • demonopolizai
  • demonopolizași
  • demonopolizaseși
a III-a (el, ea)
  • demonopolizea
(să)
  • demonopolizeze
  • demonopoliza
  • demonopoliză
  • demonopolizase
plural I (noi)
  • demonopolizăm
(să)
  • demonopolizăm
  • demonopolizam
  • demonopolizarăm
  • demonopolizaserăm
  • demonopolizasem
a II-a (voi)
  • demonopolizați
(să)
  • demonopolizați
  • demonopolizați
  • demonopolizarăți
  • demonopolizaserăți
  • demonopolizaseți
a III-a (ei, ele)
  • demonopolizea
(să)
  • demonopolizeze
  • demonopolizau
  • demonopoliza
  • demonopolizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)