DEMOCRATURĂ, democraturi, s. f. (Livr.) Falsă democrație. – Din fr. démocrature.

DEMOCRATURĂ s. f. denumire ironică a unei politici care combină avantajele democrației cu dezavantajele dictaturii a unui sistem totalitar, intolerant. (< fr. démocrature)

democratură s. f. Falsă democrație ◊ „Cultul majorității, specific sistemelor totalitare, intolerante, își găsește lesne corespondentul în acea «democrație populară» [...] amintind flagrant de culoarea verde a cărții lui Khadafi: «democrația înseamnă supravegherea poporului de către popor» sau «democrația înseamnă puterea poporului și nu exprimarea opiniilor poporului». Pe scurt, tot ceea ce am putea numi, plastic, democratură. Adică, «democrație» și «despot luminat».” R.l. 8 XII 90 p. 5. ◊ „A miza pe o restaurație sau cel puțin pe o prelungire la nesfârșit a «tranziției» actuale (un sovietolog de origine română din Paris, Pierre Hassner, o definea drept o democratură) înseamnă a nu avea nici o imaginație pentru viitor.” R.lit. 25 II3 III 93 p. 13; v. și R.l. 9 I 91 p. 4, 25 X 94 p. 3, Ap. 10/95 p. 9, Lupta 22 III 96 p. 1 (din fr. démocrature; D. Urițescu CV 4748)

democratură (livr.) (desp. -mo-cra-) s. f., g.-d. art. democraturii; pl. democraturi

*democratură (livr.) (-mo-cra-) s. f., g.-d. art. democraturii; pl. democraturi