O definiție pentru demnătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

demnătúră sf [At: GCR I, 125/8 / Pl: ~ri / E: cf îndemnătură] (Înv) Îndemn.

Intrare: demnătură
demnătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demnătu
  • demnătura
plural
  • demnături
  • demnăturile
genitiv-dativ singular
  • demnături
  • demnăturii
plural
  • demnături
  • demnăturilor
vocativ singular
plural