deltaplan s. n. (av.) Aparat individual de zbor, pe principiul planorului, cu aripile în forma literei grecești delta ◊ „Un pilot s-a încumentat să urce împreună cu o echipă de admiratori și reporteri pe vârful muntelui Kilimandjaro și, de acolo, de la înălțimea de 6010 m, pe un delta-plan, să se avânte într-un zbor pe distanța de 22 kilometri.” I.B. 6 IX 76 p. 8. ◊ „O spectaculoasă cursă Londra-Paris a fost angajată zilele trecute între două deltaplane cu motor.” R.l. 30 VIII 79 p. 6. ◊ „Specialiști ai Institutului de aviație din Moscova au experimentat [...] un aparat de zbor original – o motocicletă deltaplan, respectiv o motocicletă prevăzută cu o pânză asemănătoare deltaplanului și care poate zbura.” Sc. 5 II 84 p. 5; v. și 23 III 77 p. 5, R.l. 12 VIII 77 p. 6, Mag. 26 V 79 p. 8; v. și deltaplanist (din fr. deltaplan; DMC 1975, DTN 1976; DEX-S)