deltanaut s. m. (sport.) Zburător cu deltaplanul ◊ „Vânturile au fost la un moment dat potrivnice deltanautului, dar el le-a depășit, convins, în fiecare episod al odiseii lui, că va birui.” I.B. 6 X 76 p. 8 (din delta + -naut, după modelul lui cosmonaut; C. Lupu în SCL 6/82 p. 503)