3 definiții pentru delocutiv
Explicative DEX
DELOCUTIV, -Ă adj. (despre prefixe) de origine prepozițională, care formează cuvinte de la locuțiuni. (< de2- + locuț/une/ + /t/iv)
Ortografice DOOM
delocutiv adj. m., pl. delocutivi; f. sg. delocutivă, pl. delocutive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
DELOCUTIV, -Ă adj.: în sintagma prefix delocutiv (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Intrare: delocutiv
delocutiv adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
delocutiv, delocutivăadjectiv
- 1. (Despre prefixe) De origine prepozițională, care formează cuvinte de la locuțiuni. MDN '00
etimologie:
- de- + locuțune + -(t)iv MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.