10 definiții pentru dejurstvă djurstvă dejurstfă dejărstvă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEJÚRSTVĂ, dejurstve, s. f. (Înv.) Corp de gardă; comandament militar. [Var.: djúrstvă s. f.] – Din rus. dĕzurstvo.

DEJÚRSTVĂ, dejurstve, s. f. (Înv.) Corp de gardă; comandament militar. [Var.: djúrstvă s. f.] – Din rus. dĕzurstvo.

dejúrstvă sf [At: HELIADE, O. II, 322 / V: ~tfă, ~jắr, ~dj~ / Pl: ~ve / E: rs дежурство] (Înv) 1 (Mil) Corp de gardă. 2 Comandament militar. 3 Cancelarie a unei dregătorii Si: dezină.

DEJÚRSTVĂ, dejurstve, s. f. (Mil., învechit) Corp de gardă; comandament militar. Variante: dejúrstfă (CAMIL PETRESCU, B. 34), djúrstvă (GHICA, S. 663) s. f.

dejurstvă f. od. corp de gardă (GHICA). [Rus. DEJURSTVO; serviciul zilei fixate].

dejúrstvă f., pl. e (rus. dežúrstvo, d. dežúrnyĭ, de serviciŭ, de unde vine și rom. dejurnă). Administrațiunea centrală a armatei de la 1839 pînă la 1859. V. ștab.

DJÚRSTVĂ s. f. v. dejurstvă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dejúrstvă (înv.) (-jurst-vă) s. f., g.-d. art. dejúrstvei; pl. dejúrstve

!dejúrstvă (înv.) (-jurst-vă) s. f., g.-d. art. dejúrstvei; pl. dejúrstve (DOOM2, 2005)

Intrare: dejurstvă
dejurstvă substantiv feminin
  • silabație: de-jurst-vă info
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dejurstvă
  • dejurstva
plural
  • dejurstve
  • dejurstvele
genitiv-dativ singular
  • dejurstve
  • dejurstvei
plural
  • dejurstve
  • dejurstvelor
vocativ singular
plural
djurstvă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • djurstvă
  • djurstva
plural
  • djurstve
  • djurstvele
genitiv-dativ singular
  • djurstve
  • djurstvei
plural
  • djurstve
  • djurstvelor
vocativ singular
plural
dejurstfă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dejurstfă
  • dejurstfa
plural
  • dejurstfe
  • dejurstfele
genitiv-dativ singular
  • dejurstfe
  • dejurstfei
plural
  • dejurstfe
  • dejurstfelor
vocativ singular
plural
dejărstvă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dejărstvă
  • dejărstva
plural
  • dejărstve
  • dejărstvele
genitiv-dativ singular
  • dejărstve
  • dejărstvei
plural
  • dejărstve
  • dejărstvelor
vocativ singular
plural

dejurstvă djurstvă dejurstfă dejărstvă

  • 1. învechit Corp de gardă; comandament militar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: