DEICTIC s. n. (< adj. deictic, -ă, cf. fr. déictique, lat. deicticus, gr. deiktikos – demonstrativ): cuvânt a cărui funcție principală este de a indica un obiect în spațiu. În limba română sunt considerate d.: pronumele și adjectivele demonstrative acesta – acela, cestălalt – celălalt, aceasta – aceea, ceastălaltă – cealaltă etc.; adverbele de loc demonstrative aici – acolo, încoace – încolo, dincoace – dincolo, aproape – departe etc. și interjecțiile iată, iacă și iacătă (apropierea sau depărtarea, în raport de context).