defrâna vb. I A scoate din frâne, a elibera ◊ „Foc! Oprit de flăcări să coboare pe scări, un locatar de la etajele superioare fixează un cablu de calorifer, de perete sau de o ușă și încalecă fereastra, pentru a se așeza pe un mini-scaun fixat de același cablu. Cu ajutorul unei manete care îi permite să defrâneze scaunul, locatarul coboară lin din clădirea incendiată.” R.l. 26 III 76 p. 6 (din de- + frâna)