2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

defigere sf [At: BARIȚIU, P. A. II, 417 / Pl: ~ri / E: defige] (Ltî) 1 Hotărâre. 2 Stabilire. 3 Statornicire.

*defíg, -fípt, a -fíge v. tr. (lat. defigere. V. a- și în-fig, fix). Fixez, stipulez: a defige o persoană într’un comitet.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEFÍGE vb. v. determina, fixa, hotărî, preciza, stabili, statornici.

defige vb. v. DETERMINA. FIXA. HOTĂRÎ. PRECIZA. STABILI. STATORNICI.

Intrare: defigere
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defigere
  • defigerea
plural
  • defigeri
  • defigerile
genitiv-dativ singular
  • defigeri
  • defigerii
plural
  • defigeri
  • defigerilor
vocativ singular
plural
Intrare: defige
verb (VT660)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • defige
  • defigere
  • defipt
  • defiptu‑
  • defigând
  • defigându‑
singular plural
  • defige
  • defigeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • defig
(să)
  • defig
  • defigeam
  • defipsei
  • defipsesem
a II-a (tu)
  • defigi
(să)
  • defigi
  • defigeai
  • defipseși
  • defipseseși
a III-a (el, ea)
  • defige
(să)
  • defi
  • defigea
  • defipse
  • defipsese
plural I (noi)
  • defigem
(să)
  • defigem
  • defigeam
  • defipserăm
  • defipseserăm
  • defipsesem
a II-a (voi)
  • defigeți
(să)
  • defigeți
  • defigeați
  • defipserăți
  • defipseserăți
  • defipseseți
a III-a (ei, ele)
  • defig
(să)
  • defi
  • defigeau
  • defipseră
  • defipseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)