2 intrări

4 definiții

defíge vt [At: FM (1843), 295 1/28 / V: (îvr) ~ínge / Pzi: ~fig / E: lat defigere] (Ltî) 1 A hotărî. 2 A stabili. 3 A statornici.

DEFÍGE vb. v. determina, fixa, hotărî, preciza, stabili, statornici.

*defíg, -fípt, a -fíge v. tr. (lat. defigere. V. a- și în-fig, fix). Fixez, stipulez: a defige o persoană într’un comitet.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

defige vb. v. DETERMINA. FIXA. HOTĂRÎ. PRECIZA. STABILI. STATORNICI.

Intrare: defige
defige
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: defige
verb (VT660)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • defige
  • defigere
  • defipt
  • defiptu‑
  • defigând
  • defigându‑
singular plural
  • defige
  • defigeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • defig
(să)
  • defig
  • defigeam
  • defipsei
  • defipsesem
a II-a (tu)
  • defigi
(să)
  • defigi
  • defigeai
  • defipseși
  • defipseseși
a III-a (el, ea)
  • defige
(să)
  • defi
  • defigea
  • defipse
  • defipsese
plural I (noi)
  • defigem
(să)
  • defigem
  • defigeam
  • defipserăm
  • defipseserăm
  • defipsesem
a II-a (voi)
  • defigeți
(să)
  • defigeți
  • defigeați
  • defipserăți
  • defipseserăți
  • defipseseți
a III-a (ei, ele)
  • defig
(să)
  • defi
  • defigeau
  • defipseră
  • defipseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)