Definiția cu ID-ul 444326:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

deféct (defécte), s. n. – Cusur, imperfecțiune. Lat. defectus (sec. XIX). – Der. defectuos, adj., din fr. défectueux; defectuozitate, s. f.; defectibil, adj., din fr. défectible; defectiv, adj., din fr. défectif.