2 intrări

3 definiții

dedogmatizáre s. f., pl. dedogmatizări

dedogmatizá vb., ind. prez. 1 sg. dedogmatizéz, 3 sg. și pl. dedogmatizeáză

DEDOGMATIZÁ vb. tr. a înlătura caracterul dogmatic (a ceva). (< de1- + dogmatiza)

Intrare: dedogmatizare
dedogmatizare infinitiv lung
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dedogmatizare dedogmatizarea
plural dedogmatizări dedogmatizările
genitiv-dativ singular dedogmatizări dedogmatizării
plural dedogmatizări dedogmatizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dedogmatiza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dedogmatiza dedogmatizare dedogmatizat dedogmatizând singular plural
dedogmatizea dedogmatizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dedogmatizez (să) dedogmatizez dedogmatizam dedogmatizai dedogmatizasem
a II-a (tu) dedogmatizezi (să) dedogmatizezi dedogmatizai dedogmatizași dedogmatizaseși
a III-a (el, ea) dedogmatizea (să) dedogmatizeze dedogmatiza dedogmatiză dedogmatizase
plural I (noi) dedogmatizăm (să) dedogmatizăm dedogmatizam dedogmatizarăm dedogmatizaserăm, dedogmatizasem*
a II-a (voi) dedogmatizați (să) dedogmatizați dedogmatizați dedogmatizarăți dedogmatizaserăți, dedogmatizaseți*
a III-a (ei, ele) dedogmatizea (să) dedogmatizeze dedogmatizau dedogmatiza dedogmatizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)