2 intrări

4 definiții

decumán, -ă a [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: lat decumanus] 1 (D. pământurile Imperiului Roman) Care aparținea statului și pentru care colonii plăteau a zecea parte din venit. 2 (Îs) Poartă ~ă Poartă a unui castru sau a unei tabere romane, situată în partea opusă inamicului și în dreptul căreia se afla cohorta a zecea.

DECUMÁN, -Ă adj. (Ant.; despre pământuri) Care aparținea statului roman și pentru care colonii plăteau a zecea parte din venit. ◊ Poartă decumană = poartă a unui castru sau a unei tabere romane situată în partea opusă inamicului și în dreptul căreia se afla cohorta a zecea. [< lat. decumanus – al zecelea, cf. fr. décuman].

DECUMÁN, -Ă adj. (ant.; despre pământuri) care aparținea statului roman și pentru care colonii plăteau a zecea parte din venit. ♦ poartă ~ă = poartă a unui castru, a unei tabere romane în partea opusă inamicului și în dreptul căreia se afla cohorta a zecea. (< lat. decumanus, al zecelea, fr. décuman)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

O. maxima Mill. [syn. O. decumana (Willd.) Haw.]. Specie cu flori galbene-deschis, lungi de cca 9 cm. Articulații (cca 35-45 cm înălțime) verzi-cenușii, cu areole gri-pîsloase, glochidii albe cu 1-3 spini albi, lungi pînă la 1,7 cm.

Intrare: decuman
decuman
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decuman decumanul decuma decumana
plural decumani decumanii decumane decumanele
genitiv-dativ singular decuman decumanului decumane decumanei
plural decumani decumanilor decumane decumanelor
vocativ singular
plural
Intrare: decumana
decumana
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.