decorsetare s. f. Relaxare ◊ „Talentul lui A.B. ar putea lucra spre paguba nimănui și spre profitul tuturor în direcția unei – cum să-i spun? a unei anumite decrispări, decorsetări a invitaților, pentru că oricât de notorii ar fi aceștia și oricât de mare autoritatea lor profesională, în fața camerei cu becul roșu academicienii încep să cunoască tracul actorilor debutanți.” Cont. 16 IX 77 p. 1 (după încorsetare, cu schimbare de prefix)