2 definiții pentru deconota

deconotá vb., ind. prez.1 sg. deconotéz, 3 sg. și pl. deconoteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. deconotéze; ger. deconotând

DECONOTÁ vb. tr. a descifra o conotație. (< de1- + conota/ție/)

Intrare: deconota
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deconota deconotare deconotat deconotând singular plural
deconotea deconotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deconotez (să) deconotez deconotam deconotai deconotasem
a II-a (tu) deconotezi (să) deconotezi deconotai deconotași deconotaseși
a III-a (el, ea) deconotea (să) deconoteze deconota deconotă deconotase
plural I (noi) deconotăm (să) deconotăm deconotam deconotarăm deconotaserăm, deconotasem*
a II-a (voi) deconotați (să) deconotați deconotați deconotarăți deconotaserăți, deconotaseți*
a III-a (ei, ele) deconotea (să) deconoteze deconotau deconota deconotaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)