4 definiții pentru deconfitură

deconfitúră s. f., pl. deconfitúri

DECONFITÚRĂ s. f. stare de insolvabilitate a unui debitor; faliment. (< fr. déconfiture)

*deconfitúră f. pl. ĭ (fr. déconfiture, d. déconfire, a aduce într’o stare jalnică. V. confete). Iron. Ruină, desfacere, faliment: deconfitura unuĭ partid.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

deconfitúră s.f. (franțuzism) Eșec ◊ „Memoria intră într-o dulce deconfitură.” ◊ „22” 45/94 p. 14 (din fr. déconfiture)

Intrare: deconfitură
deconfitură substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deconfitu deconfitura
plural deconfituri deconfiturile
genitiv-dativ singular deconfituri deconfiturii
plural deconfituri deconfiturilor
vocativ singular
plural