4 definiții pentru deconfitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECONFITÚRĂ s. f. stare de insolvabilitate a unui debitor; faliment. (< fr. déconfiture)
deconfitúră s. f. (franțuzism) Eșec ◊ „Memoria intră într-o dulce deconfitură.” ◊ „22” 45/94 p. 14 (din fr. déconfiture)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*deconfitúră f. pl. ĭ (fr. déconfiture, d. déconfire, a aduce într’o stare jalnică. V. confete). Iron. Ruină, desfacere, faliment: deconfitura unuĭ partid.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
deconfitúră s. f., pl. deconfitúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: deconfitură
deconfitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||