4 definiții pentru deconfitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECONFITÚRĂ s. f. stare de insolvabilitate a unui debitor; faliment. (< fr. déconfiture)

deconfitúră s. f. (franțuzism) Eșec ◊ „Memoria intră într-o dulce deconfitură.” ◊ „22” 45/94 p. 14 (din fr. déconfiture)

*deconfitúră f. pl. ĭ (fr. déconfiture, d. déconfire, a aduce într’o stare jalnică. V. confete). Iron. Ruină, desfacere, faliment: deconfitura unuĭ partid.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deconfitúră s. f., pl. deconfitúri

Intrare: deconfitură
deconfitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deconfitu
  • deconfitura
plural
  • deconfituri
  • deconfiturile
genitiv-dativ singular
  • deconfituri
  • deconfiturii
plural
  • deconfituri
  • deconfiturilor
vocativ singular
plural