4 definiții pentru deconfitură
deconfitúră s. f., pl. deconfitúri
DECONFITÚRĂ s. f. stare de insolvabilitate a unui debitor; faliment. (< fr. déconfiture)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*deconfitúră f. pl. ĭ (fr. déconfiture, d. déconfire, a aduce într’o stare jalnică. V. confete). Iron. Ruină, desfacere, faliment: deconfitura unuĭ partid.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
deconfitúră s. f. (franțuzism) Eșec ◊ „Memoria intră într-o dulce deconfitură.” ◊ „22” 45/94 p. 14 (din fr. déconfiture)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: deconfitură
deconfitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | deconfitură | deconfitura |
| plural | deconfituri | deconfiturile | |
| genitiv-dativ | singular | deconfituri | deconfiturii |
| plural | deconfituri | deconfiturilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||