2 intrări
7 definiții
Explicative DEX
* DECOLORAȚIUNE sf. Pierderea, ștergerea coloarei, spălăcire [fr.].
decolorați(un)e f. 1. pierderea coloarei naturale; 2. scoaterea coloarei de pe un corp.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*decolorațiúne f. (lat. decoloratio, -ónis). Descolorațiune, scoaterea coloriĭ. – Și desc-, disc- și -ație orĭ -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
decolorație sf [At: MARIN, PR. I, 21/14 / V: ~iune, desc~, descolorațiune / Pl: ~ii / E: fr décoloration] 1-2 Decolorare (1,3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descolorație sf vz decolorație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descolorațiune sf vz decolorație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
discolorațiune sf vz decolorație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: decolorațiune
decolorațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: decolorație
descolorațiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
descolorație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
discolorațiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
decolorațiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
decolorație substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||