2 intrări

3 definiții

decolectivizáre s. f., pl. decolectivizări

decolectivizá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. decolectivizeáză

DECOLECTIVIZÁ vb. tr. a desface, a anula o colectivizare. (< de1- + colectiviza)

Intrare: decolectivizare
decolectivizare infinitiv lung
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decolectivizare decolectivizarea
plural decolectivizări decolectivizările
genitiv-dativ singular decolectivizări decolectivizării
plural decolectivizări decolectivizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decolectiviza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decolectiviza decolectivizare decolectivizat decolectivizând singular plural
decolectivizea decolectivizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decolectivizez (să) decolectivizez decolectivizam decolectivizai decolectivizasem
a II-a (tu) decolectivizezi (să) decolectivizezi decolectivizai decolectivizași decolectivizaseși
a III-a (el, ea) decolectivizea (să) decolectivizeze decolectiviza decolectiviză decolectivizase
plural I (noi) decolectivizăm (să) decolectivizăm decolectivizam decolectivizarăm decolectivizaserăm, decolectivizasem*
a II-a (voi) decolectivizați (să) decolectivizați decolectivizați decolectivizarăți decolectivizaserăți, decolectivizaseți*
a III-a (ei, ele) decolectivizea (să) decolectivizeze decolectivizau decolectiviza decolectivizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)