Definiția cu ID-ul 444285:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
decatir (-ruri), s. n. – 1. Acțiunea de a da lustru unei țesături. – 2. (Arg.) Bătaie, ciomăgeală. Fr. décatir. Cuvînt puțin folosit, în unele orașe din Munt. (Scriban).