decapant, -ă adj. Caustic și stimulant ◊ „Poet autentic, cu o imaginație luxuriantă și un humor negru, decapant.” Lit. 29/93 p. 7. ◊ „Propunerea sa [a lui M. Botez] decapantă, după un rechizitoriu feroce la adresa lui Ceaușescu, de-a fi aleasă în funcția de secretar general... tovarășa Elena Ceaușescu!” D. 148/95 p. 1 (din fr. décapant;DEX, DN3 – alte sensuri)