2 intrări

5 definiții

decalotáre sf [At: DN3 / Pl: ~tắri / E: decalota] (Med) 1 Descoperire a membrului viril prin retragerea prepuțului. 2 Îndepărtare chirurgicală a calotei craniene.

DECALOTÁRE s.f. (Med.) Acțiunea de a decalota. [< decalota].

decalotá vt [At: DN3 / Pzi: ~téz / E: fr décalotter] (Med) 1 A descoperi membrul viril prin retragerea prepuțului. 2 A îndepărta chirurgical calota craniană.

DECALOTÁ vb. I. tr. (Med.) 1. A descoperi membrul viril prin darea înapoi a prepuțului. 2. A îndepărta chirurgical calota craniană. [< fr. décalotter].

decalotá vb. tr. 1. A descoperi membrul viril prin darea înapoi a prepuțului. 2. A îndepărta chirurgical calota craniană. (< fr. décalotter)

Intrare: decalota
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decalota decalotare decalotat decalotând singular plural
decalotea decalotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decalotez (să) decalotez decalotam decalotai decalotasem
a II-a (tu) decalotezi (să) decalotezi decalotai decalotași decalotaseși
a III-a (el, ea) decalotea (să) decaloteze decalota decalotă decalotase
plural I (noi) decalotăm (să) decalotăm decalotam decalotarăm decalotaserăm, decalotasem*
a II-a (voi) decalotați (să) decalotați decalotați decalotarăți decalotaserăți, decalotaseți*
a III-a (ei, ele) decalotea (să) decaloteze decalotau decalota decalotaseră
Intrare: decalotare
decalotare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decalotare decalotarea
plural decalotări decalotările
genitiv-dativ singular decalotări decalotării
plural decalotări decalotărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)