2 intrări

5 definiții

decalotare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: decalota] (Med) 1 Descoperire a membrului viril prin retragerea prepuțului. 2 Îndepărtare chirurgicală a calotei craniene.

DECALOTÁRE s.f. (Med.) Acțiunea de a decalota. [< decalota].

decalota vt [At: DN3 / Pzi: ~téz / E: fr décalotter] (Med) 1 A descoperi membrul viril prin retragerea prepuțului. 2 A îndepărta chirurgical calota craniană.

DECALOTÁ vb. I. tr. (Med.) 1. A descoperi membrul viril prin darea înapoi a prepuțului. 2. A îndepărta chirurgical calota craniană. [< fr. décalotter].

decalotá vb. tr. 1. A descoperi membrul viril prin darea înapoi a prepuțului. 2. A îndepărta chirurgical calota craniană. (< fr. décalotter)

Intrare: decalota
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decalota
  • decalotare
  • decalotat
  • decalotând
singular plural
  • decalotea
  • decalotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decalotez
(să)
  • decalotez
  • decalotam
  • decalotai
  • decalotasem
a II-a (tu)
  • decalotezi
(să)
  • decalotezi
  • decalotai
  • decalotași
  • decalotaseși
a III-a (el, ea)
  • decalotea
(să)
  • decaloteze
  • decalota
  • decalotă
  • decalotase
plural I (noi)
  • decalotăm
(să)
  • decalotăm
  • decalotam
  • decalotarăm
  • decalotaserăm
  • decalotasem
a II-a (voi)
  • decalotați
(să)
  • decalotați
  • decalotați
  • decalotarăți
  • decalotaserăți
  • decalotaseți
a III-a (ei, ele)
  • decalotea
(să)
  • decaloteze
  • decalotau
  • decalota
  • decalotaseră
Intrare: decalotare
decalotare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decalotare
  • decalotarea
plural
  • decalotări
  • decalotările
genitiv-dativ singular
  • decalotări
  • decalotării
plural
  • decalotări
  • decalotărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)