DECADENTÍSM (< fr.) s. n. 1. Termen aplicat uneori epocilor care preced declinul unor culturi și civilizații (v. și alexandrinism 2). 2. Mișcare literară din a doua jumătate a sec. 19 caracterizată prin cultivarea rafinamentului excesiv, a artificialului și a morbidului (de unde și înțelegerea uneori peiorativă a d.). Principiul de bază al d., expus de Th. Gautier și Baudelaire, este opoziția față de ceea ce este natural. Premers de opera lui Baudelaire, Rimbaud și Verlaine, d. culminează cu J. Laforgue, M. Rollinat, J. Huysmans s.a. În Anglia, mișcarea se naște din cercul prerafaeliților și atinge apogeul în opera lui O. Wilde. În literatura română, cei mai importanți reprezentați ai d. sunt G. Bacovia și Mateiu I. Caragiale. 3. (ARTE PL.) Termen conotat negativ de critica tradiționalistă, cu precădere de cea realist-socialistă, aplicat curentelor artistice de avangardă de la începutul sec. 20.